Grupul de lucru al Siturilor Istorice din Burgundia

Un grup interdisciplinar de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord a lucrat în regiunea Burgundia din Franța de peste 30 de ani. Am încercat să înțelegem evoluția așezărilor umane și utilizarea habitatului de-a lungul unei perioade de 2.000 de ani, începând cu epoca fierului, galo-romană, perioada medievală, până în prezent. Proiectul nostru a angrenat un număr mare de cercetători din diverse discipline, o parte a proiectului nostru incluzând însuși modul de conducere al activităților de cercetare interdisciplinară care au loc pe o durată foarte mare. GIS, GPS și teledetecția au fost o parte integrantă a muncii noastre, baza noastră de date GIS fiind inițiată încă din 1986, una dintre primele astfel de aplicații arheologice. Am făcut cercetări arheologice, istorice, geologice, ecologice și etnografice în zona din jurul comunei Uxeau, din sudul Burgundiei, care este un sit istoric bogat și rezilient, care și-a menținut productivitatea și stabilitatea pentru o perioadă îndelungată.

Zona noastră de cercetare din sudul Burgundiei, Franța. Această cercetare a fost făcută în interiorul și în jurul comunei Uxeau, vizibilă în partea din centru-dreapta.

Zona noastră de cercetare din sudul Burgundiei, Franța. Această cercetare a fost făcută în interiorul și în jurul comunei Uxeau, vizibilă în partea din centru-dreapta.

Proiectul nostru și modul în care este utilizat QGIS

Cercetarea noastră a fost organizată după modelul de lucru al ecologiei istorice, centrele privind interacțiunea dintre oameni, societățile lor, mediile naturale și construite precum și modul în care au evoluat acestea în timp. Folosind o colecție de hărți istorice ale zonei, datând din 1659, am scanat, digitizat și extras entități spațiale pentru un total de 21 de hărți, care au fost stocate în baza noastră de date extinse GIS. Informațiile din baza noastră de date includ acoperirea terenului (păduri, vii, pășuni și terenuri agricole), iazuri și cursuri de ape, mori, drumuri și clădiri, așa cum au arătat în ani diferiți, acolo unde a fost posibil. În acest sens, avem date cadastrale despre parcelele din anii 1834, 1964 și 2012, obținând astfel un model precis al evoluției modurilor de utilizare a terenului comunei Uxeau (v. locația în figura 1). Proiectul nostru fiind interdisciplinar, am inițiat studii extinse în teren, am înregistrat atent istorisirile orale, luând interviuri etnografice, efectuând cercetări în documentele din diverse arhive ale bibliotecilor și analize geologice și ecologice (v. figura 3).

O resursă importantă a acestui sit istoric este apa, care este unul dintre obiectivele cercetării noastre curente. Zona este străbătută de cursuri de apă, care au fost îndiguite pentru a forma iazuri, multe datând din Evul Mediu, cel puțin. Crearea barajelor de pământ și menținerea iazurilor au necesitat multă muncă și mari cheltuieli. Cercetările noastre au arătat că oamenii au folosit iazurile pentru adăparea animalelor, creșterea peștelui pentru consumul propriu și pentru vânzare, pentru spălarea hainelor, înmuierea cânepei pentru prelucrarea ulterioară precum și pentru recreere. Una dintre cele mai importante funcții pe care le aveau iazurile în trecut a fost acționarea morilor, în primul rând pentru măcinarea cerealelor, pentru extragerea uleiului și pentru tăierea cherestelei. Multe mori au dispărut și multe dintre clădirile morilor supraviețuitoare sunt în pericol din cauza neglijenței sau a reamenajărilor. Studiul nostru recent în domeniul iazurilor și a locațiilor morilor identificate în hărțile istorice, a fost conceput pentru a documenta ceea ce a mai rămas, pentru a examina datele noastre istorice alături de noile tehnologii GIS și GPS, și de a înțelege mai bine condițiile și funcția de schimbare a acestor caracteristici în economia prezentului.

Studiile noastre din teren au inclus evaluarea, filmarea și fotografierea siturilor, verificarea localizării lor prin obținerea coordonatelor cu ajutorul noilor aparate GPS de la Garmin, pentru a suprapune hărțile istorice cu peisajul actual (a se vedea figura 2). Am realizat, de asemenea, interviuri cu unii dintre actualii proprietari de iaz și de locații de moară. Munca noastră a s-a concretizat în documentarea a 52 de iazuri și 27 de mori din regiune.

Datele și tipurile de analize pe care le folosim în prezent pentru a studia acest sit istoric complex includ o serie de hărți variind din 1759 până în 2012, care sunt integrate în larga noastră baza noastră de date GIS, înregistrări istorice, cum ar fi registrele cadastrale fiscale, registrele agricole și datele despre populația din recensăminte și registrele/civile, datele de mediu din iazuri (polen, geochimie a sedimentelor, granulație, izotopi stabili), și istoria orală/interviurile etnografice cu locuitorii din mediul rural local.

O vedere din baza noastră de date QGIS a proiectului. În dreapta este o fotografie a terenului, afișată cu ajutorul plugin-ului eVIS GPS, și date despre un iaz recent secat, datând cel puțin din 1834. În partea de sus a hărții GIS puteți vedea locația iazului sub forma unui punct galben. Punctele roșii indică existența alte poze disponibile prin eVIS, ale morilor și ale altor situri istorice sau arheologice.

O vedere din baza noastră de date QGIS a proiectului. În dreapta este o fotografie a terenului, afișată cu ajutorul plugin-ului eVIS GPS, și date despre un iaz recent secat, datând cel puțin din 1834. În partea de sus a hărții GIS puteți vedea locația iazului sub forma unui punct galben. Punctele roșii indică existența alte poze disponibile prin eVIS, ale morilor și ale altor situri istorice sau arheologice.

Concluzii

Proiectul nostru a început prin folosirea GRASS, în 1986, și a continuat prin folosirea acestuia alături de aplicația comercială ArcGIS și o varietate de alte instrumente, cum ar fi Photoshop, BaseCamp a producătoirului Garmin, eVis și altele. Având mulți colaboratori de la diverse instituții din SUA și Europa, și atâția studenți care vin și pleacă, folosirea instrumentelor gratuite și cu sursă deschisă este total justificată. Am descoperit că prin combinarea QGIS cu GRASS obținem capabilități ridicate de analiză a datelor și de vizualizare, usurință în utilizare, interoperabilitate și portabilitate pentru proiectul nostru. Arheologii au avut o prezență puternică în comunitățile GRASS și GIS pentru mulți ani, contribuind mult la acest efort important, dezvoltând și partajând multe capabilități. Am predat mai multe cursuri rapide, de 4 zile, de QGIS/GRASS/R, de-a lungul anilor, partajând aceste instrumente cu mulți arheologi din toată Franța.

Cercetarea noastră va continua să exploreze istoria pe termen lung a relației dintre locuitori și habitat, extinzându-ne activitatea dincolo de obiectivul actual, al morilor și iazurilor, incluzând evoluția în timp a arealelor pădurilor, pășunilor și fânețelor, a lanurilor de grâu și a fostelor podgorii din zonă.

Din partea din stânga sus mergând în sensul acelor de ceasornic: Unele dintre vitele locale, rasa Charolais; interviuri etnografice cu fermierii locali; o hartă GIS care arată evoluția pădurilor din 1759 până în1983; și un registru din Uxeau cu înregistrări fiscale cadastrale, datând din 1791. În centru este hartă Cassini color a zonei, din anul 1759.

Din partea din stânga sus mergând în sensul acelor de ceasornic: Unele dintre vitele locale, rasa Charolais; interviuri etnografice cu fermierii locali; o hartă GIS care arată evoluția pădurilor din 1759 până în1983; și un registru din Uxeau cu înregistrări fiscale cadastrale, datând din 1791. În centru este hartă Cassini color a zonei, din anul 1759.

Contact

Autori

Jones, Tickner și Madry efectuând muncă în teren

Jones, Tickner și Madry efectuând muncă în teren

Acest articol a fost trimis în august 2013 de către Dr. Scott Madry. El este un profesor asociat în cercetare la Curriculum in Archaeology la Universitatea din Carolina de Nord, Laboratoarele de Cercetare în Arheologie ale Chapel Hill. Poate fi găsit la facultatea de la Universitatea Internațională a Spațiului din Strasbourg, Franța, și este cercetător asociat al Laboratoire Archéologie et Territoires de l’UMR 7324 CITERES, Université François-Rabelais/CNRS. Acest proiect de cercetare este realizat in colaborare cu Dr. Elizabeth A. Jones, antropolog istoric (UNC), dr. Amanda B. Tickner, paleoetnobotanist (UNC) și Dr. D. Seth Murray, etnograf si istoric oral (NCSU).